Râma şi parâma

Râma nu-i ca parâma. Pentru simplul motiv că râmele au şi un sistem nervos. Nu le poţi freca ca pe parâme. Astea din urmă stau moi şi blege ca să aibe şi matrozii ce lua în mână pe vreme rea ca să poată orienta pânzele să stea şi ele, aşa, umflate.
Cu râmele e altă treabă. Nici măcar ursul nu le poate apuca cu laba lui. Sunt unse cu toate unsorile pământului. Par proaste râmele, dar nu sunt. Ele doar se prefac. Mateloţii tre' să aibă orbul găinilor ca să le confunde cu parâmele. Sau să-şi ţină măinile în buzunare ca să se amăgească crezând că ar putea să-şi piardă timpul cu o partidă de pescuit cu o imitaţie de momeală.
Ele, râmele, se pot şi enerva. Pun pariu că n-aţi văzut niciodată o râmă turbată de enervare. Eu ştiu un lucru. Să te ferească Dumnezeu de enervarea râmei când s-a săturat de halit rahat